Politicienii botoșăneni au fost fericiți și nu au știut. Unii cu șantiere mai mari, alții cu șantiere mai mici, unii cu proiecte și inițiative sănătoase, alții cu inaugurări de contori de gaz și festival de ziua lăsatului secului de carne că ... atât s-a putut!
Unii au tras și pentru județ, pentru că vom avea investiții mari inclusiv în sănătate, alții au tras doar pentru ei pentru că... atât s-a putut.
Și în toată liniștea asta a lor, când doar presa a cerut investiții sănătoase și le-a cerut să nu se mai pozeze la fiecare 300 de metri asfaltați și la semnarea unui certificat de urbanism, apare cazul Alexandrei Ivanov, moartă în chinuri la Maternitatea Botoșani.
Decesul Alexandrei aduce și moartea pentru o bună perioadă a oricărei forme de promovare a politicienilor botoșăneni. Abia aștept să îl văd pe primul dintre ei care are curajul să își pună o poză pe Facebook semnând sau inaugurând ceva, felicitând vreun primar pe scena vreunei comune.
Intrați pe conturile sau paginile Doinei Federovici, președintele Consiliului Județean și al PSD Botoșani, deputatului Costel Șoptică - președintele PNL Botoșani, primarului Cosmin Andrei, prefectului Sorin Cornilă. Niciunul nu are un mesaj de condoleanțe pentru familia Alexandrei Ivanov. Știu și eu, știu și ei și știți și dumneavoastră că un astfel de mesaj ar fi atras și foarte multe comentarii grele pe Facebook, dar era momentul în care ei trebuiau să își asume aceste comentarii pentru că sunt în funcțiile, în posturile cheie care pot muta munții din loc dacă vor. A fost un moment în care ar fi trebuit să vedem la ei că sunt ”oameni de stat”, că au curajul să spună ceva, că au curajul să primească în numele tuturor înaintașilor lor din ultimii 30 de ani cuvinte grele din partea unei comunități frustrate de decesul tinerei Alexandra și de faptul că de trei decenii au murit multe persoane din culpă medicală și nimeni nu a fost tras la răspundere din cauza complicității autorităților. Trebuiau să ”îndure” și ei comentariile pe Facebook, în timp ce familia Alexandrei are de îndurat o viață fără ea, și să ia decizii, să vedem că știu ce fac, că vor binele comunității și acționează ca atare. Nu poți să spui că nu ai ce să faci, nu de asta ești acolo, nu de asta ai fost votat sau numit!
Era normal ca și conducerea Maternității, a Spitalului Județean, a sindicatelor din Sănătate să iasă și să anunțe că regretă cele întâmplate, că vor face tot ce ține de puterile lor să se afle adevărul și că urmează să se impună și să se aplice deciziile necesare pentru a se evita viitoare astfel de tragedii. Să ne amintim că Alexandra nu a murit că lipsea vreun aparat din Maternitate sau nu erau nu știu ce medicamente, ci din nepăsarea unor cadre medicale.
Revenind la politicieni, cazul Alexandrei le-a răpit șansa promovării în social media pentru o bună perioadă de timp, dar asta este nimic pe lângă viața răpită de un sistem păstorit de ei de atâția ani. Pentru că deși nu se implică în actul medical, de la achiziții și poate chiar și la angajări, mai ales în partea de birouri unde mustește de membri PSD și PNL, politicul decide totul. Desigur că nu politicienii au stabilit ca asistentele și medicii de gardă să se uite unii la alții în timp ce Alexandra agoniza în chinuri în Maternitate, dar tot sistemul acesta putred este menținut de politicienii care au asistat nepăsători și au sperat doar ca tragedia să nu se întâmple în timpul mandatului lor, așa cum și medicii și asistentele au sperat să nu se întâmple în timpul gărzii lor. Dar s-a întâmplat!
Dreptate pentru Alexandra nu o pot face oamenii politici, ci instituțiile abilitate, dar politicienii pot da semnalul că și în spitale trebuie să se respecte reguli, protocoale, LEGEA. Mulți medici se consideră Dumnezeu și se comportă ca atare pentru că beneficiază de respectul și de umilința pacienților, dar și de complicitatea politicienilor.
Dumnezeu să o ierte pe Alexandra!
.jpeg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu